ACADEMIA DIN CARPAŢI

stiri3

Noi marturii
Un nou Stonehenge a fost descoperit in Ucraina, in Muntii Carpati

Cercetatorii ucrainieni au facut publica una dintre cele mai mari descoperiri arheologice ce au avut vreodata loc pe teritoriul Ucrainei, in muntii Carpati, scotand la lumina un monument asemanator celebrului Stonehenge din Marea Britanie, precum si o multime de sculpturi uriase din piatra, relateaza Pravda. Potrivit oamenilor de stiinta, originea sculpurilor, a caror vechime a fost estimata la circa cinci sau sase mii de ani, ramane un mister, in conditiile in care constructii asemanatoare nu au mai fost descoperite decat in Portugalia si Irlanda.

Arheologii de la Institutul de Istorie si Stiinte Politice din Ucraina au reusit sa scoata la lumina, in apropierea satului ucrainian Snidavka, un numar de zece sculpturi uriase in piatra. Printre cele mai importante sculpturi descoperite aici se numara statuia inalta de 14 metri a unei femei insarcinate. Nikolai Kugutyak, director al Institutului de Istorie si Stiinte politice din Ucraina, estimeaza vechimea sculpturilor la circa cinci sau sase mii de ani, precizeaza publicatia citata.

Potrivit localnicilor, presedintele ucrainian Viktor Iuscenko a vizitat deja locatia si i-a asigurat pe arheologi de tot sprijinul autoritatilor guvernamentale.

Alina OLTEANU alte mărturii

Niciodată să nu spuneţi aceste cuvinte „Nu ştiu, aşadar este fals”. Cineva trebuie să studieze ca să ştie, să ştie ca să înţeleagă, să înţeleagă ca să judece” – Apothegm din Narada

Contrar ideilor propagate de materialismul ştiinţific al ultimelor câteva sute de ani şi dogmelor religioase imuabile din ultimii două mii de ani, Pământul a fost locuit de diverse civilizaţii umane anterioare incredibil de avansate. Omul a apărut pentru prima oară pe Pământ acum 500 de milioane de ani, iar civilizaţiile înălţate de acesta au dispărut rând pe rând datorită cataclismelor succesive cauzate în primul rând de schimbări ale câmpului electro-magnetic al planetei, cât şi de regres spiritual urmat de utilizarea iresponsabilă a formelor de energie de care aceste civilizaţii au dispus la un moment dat. Teoria Darwinistă este un fals, omul nu a evoluat din maimuţele antropoide, ci maimuţele antropoide sunt rude degenerate ale omului. Este un adevăr incontestabil că omul are origine Divină, după cum întregul Univers are origine Divină. În acelaşi timp, Pământul a fost de nenumărate ori vizitat şi locuit de civilizaţii extraterestre atât din galaxia noastră, cât şi din alte galaxii care au intervenit adeseori în evoluţia genetică şi spirituală a speciei umane.
Pe planeta Marte, în trei zone (Cydonia spre polul de Nord, platoul Elysium şi „oraşul Inca” spre polul de Sud) există şi acum construcţii piramidale variate (o piramidă cu cinci feţe, câteva cu patru şi cu trei feţe), precum şi „Faţa”, o construcţie cu lungimea de o milă şi înălţimea de o jumătate de milă care seamănă perfect cu Sfinxul egiptean. Acestea au fost lăsate mărturie de civilizaţii extraterestre care au vizitat planeta Marte în mai multe rânduri. Una dintre aceste civilizaţii a sosit dintr-un sistem solar devenit nelocuibil şi a folosit planeta Marte ca bază, după care a descins pe Pământ, aducând cu sine o tehnologie extraordinar de avansată. Piramidele din Egiptul antic, America Centrală şi de Sud, zigurat-urile din fosta Mesopotamie şi piramidele din fosta Atlantidă, toate îşi au originea în zonele Cydonia şi Elysium ale planetei Marte. Atât piramidele de pe Marte, cât şi cele de pe Pământ au fost folosite pentru crearea de MerKaBa sintetice, respectiv pentru călătorii interstelare. Acesta este unul din secretele piramidelor. De aici, obsesia vechilor egipteni din perioada de decădere a Egiptului antic cu credinţa în călătorii celeste post-mortem pentru care trebuiau să se îmbălsămeze şi să fie înmormântaţi în piramide. Multe dintre tehnologiile civilizaţiilor antice au fost preluate de la civilizaţiile extraterestre. De multe ori însă, acestea s-au întors împotriva omului, căci orice fel de tehnologie, oricât de sofisticată, dacă nu este acompaniată de o dezvoltare spirituală adecvată, devine un mijloc sigur de distrugere. Evoluţia are un singur sens, cel al progresului. Nu există evadare din lumea materială numai prin mijloace materiale. Dacă se apelează numai la tehnologie şi se ignoră partea spirituală, lumea materială devine un fel de închisoare oribilă din care, culmea, nu ai unde să fugi. Acesta este singurul adevăr. Natura şi Universul sunt organizate pe principiul holografic dimensional. La ora actuală ne aflăm în dimensiunea a treia şi ne pregătim să trecem (prin intermediul fenomenului de procesiune a echinoxurilor) în dimensiunea a patra. Din punct de vedere al conştiinţei ne aflăm în dimensiunea a doua şi ne pregătim să trecem în dimensiunea a treia. În schema de evoluţie a Pământului există numai cinci nivele, numai cinci dimensiuni ale conştiinţei în care omul îşi desfăşoară existenţa.
Nu există „rase superioare” şi „rase inferioare”, există numai lăcomie, narcisism şi dorinţa de a domina. Evoluţia este legea Universală: proştii şi păcătoşii de ieri sunt deştepţii şi sfinţii de mâine, barbaria de ieri este mitocănia de azi şi eleganţa de mâine – toţi, absolut toţi trecem prin aceleaşi faze ale schemei de evoluţie, cu greşelile inerente, perioadele de stagnare şi regres temporare.
Fundamentul actualei civilizaţii este preluat de la civilizaţia atlantidă. Pe acesta, fiecare popor şi naţie şi-au brodat un patern propriu, în funcţie de nivelul de dezvoltare materială şi spirituală proprie, în funcţie de culoarea locală. În mod similar, există un patrimoniu Universal la care au contribuit mai mult sau mai puţin fiecare popor şi naţie care s-au succedat pe Pământ, şi care în consecinţă, aparţine speciei umane ca atare. Din nou, patrimoniul Universal capătă culori locale în funcţie de latitudine şi longitudine.
Deşi nu sunt istoric, în urma interpretării celor două simboluri descoperite de către domnul Gheorghe Moldovan pe pereţii templului dacic de la Şinca Veche, care au ajuns să fie publicate în ZUM acum patru ani dintr-o întâmplare, pot să vă spun că populaţia Carpato-Danubiană a avut cunoştinţe extraordinar de avansate pe care nu avea de unde să le ia din altă parte decât de la civilizaţia atlantidă care a colonizat Sud-Estul Europei cu mai mult de 12.000 de ani în urmă, pe vremea când Europa de Vest nici nu exista. Acestea nu sunt speculaţii mistice, nici exagerări născute dintr-o vanitate ridicolă ori dorinţa de a demonstra cu orice preţ că vezi Doamne, „noi am fost acolo”, pentru că în fond şi la urma urmei nu contează cine şi unde este primul. Până la urmă contează ce eşti capabil să faci astăzi şi ce eşti capabil să demonstrezi lumii întregi. Acestea sunt însă, concluziile logice care rezultă din semnificaţia celor două simboluri.
Steaua tetrahedronică cu simbolul Yin – Yang în interiorul ei indică faptul că populaţia Carpato-Danubiană cunoştea conceptul de MerKaBa. Principiul MerKaBa stă la baza fenomenului de materializare, dematerializare, a depăşirii barierei timp-spaţiu şi a călătoriilor interstelare sau intergalactice.
Cu alte cuvinte, omul poate transforma energia sa internă (energia mentală şi emoţională de care dispune), în energie de tipul Yin. Energia Yin accelerează particulele, moleculele şi atomii din care este alcătuit corpul uman, până când viteza acestora devine superioară vitezei luminii, aşadar o viteză tahionică. În acest moment, întregul corp fizic devine invizibil, de fapt un semnal informaţional sub forma unei unde. Astfel omul respectiv poate apare şi dispare instantaneu, poate trece bariere solide – cum ar fi un perete sau un munte, de exemplu – fără să le modifice câtuşi de puţin structura, poate călători în orice punct al Universului, oriunde în trecut sau în viitor. În acest fel este învinsă legea gravitaţiei, curba spaţiu-timp, de fapt dimensiunea a treia cu toate legile ei fizice. În momentul în care omul doreşte să devină din nou vizibil, să-şi înceteze drumul prin obstacolele materiale ori călătoria în spaţiu – timp, nu are decât să înceapă să transforme energia Yin în energie de tip Yang, să decelereze viteza tahionică până sub viteza luminii şi să-şi reconstituie corpul. Aceasta este MerKaBa internă, sinonimă cu „laghima”, forţa centrifugală folosită de yoghinii indieni de care aceştia se folosesc pentru a levita. Pe principiul MerKaBa au fost construite vimanas-urile ramanilor şi vailixi-urile atlantizilor cu care aceştia au reuşit să călătorească în Cosmos.
Deci este foarte clar cam ce fel de cunoştinţe aveau cei care au desenat cele două simboluri pe pereţii templului dacic…
În plus, simbolul Yin – Yang ne mai spune ceva. După cum am văzut, acesta reprezintă centrul Căii Lactee care transmite spre Pământ informaţia codului genetic care determină toate formele de viaţă pe Pământ. Alte culturi grandioase (cum ar fi cea mayană şi chineză) au păstrat simbolul Yin – Yang încorporat în centrul octagonului, figura geometrică care are una dintre laturi „ocupată” de steaua Vega. Deoarece Vega a fost steaua spre care se îndrepta polul magnetic al Pământului acum 12.000 de ani, când a avut loc scufundarea continentului Atlantida şi în plus, datorită faptului că Vega a jucat un rol benefic aparte în evoluţia speciei umane pe planeta Pământ, este logică concluzia că civilizaţia Carpato-Danubiană trebuie să fi avut cunoştinţe înalte despre această stea.
Aş fi extraordinar de curioasă să aflu dacă în mitologia sau mistica dacilor, oriunde pe monumentele lăsate de aceştia, apare vreo denumire, un semn, un simbol, în sfârşit, orice fel de referire la această stea frumoasa din constelaţia Lyra, de asemeni dacă există vreo referire la grupul Pleiadelor. Aceste elemente în plus nu ar face decât să completeze teoria mea, conform căreia populaţia Carpato-Danubiană a fost o ramură descinsă direct din civilizaţia atlantidă, venită din Atlantis în Europa de Sud-Est cu mai bine de 12.000 de ani în urmă, cu scopul de a coloniza şi civiliza această parte a lumii.

ÎN LOC DE CONCLUZIE

Dacă mulţi dintre români ar citi cam ceea ce se scrie despre ei şi istoria lor, ar rămâne cu gurile căscate sau ar cădea de-a dreptul trăsniţi. Se spune însă că singurul motiv pentru care oamenii răi reuşesc să-şi ducă planurile la îndeplinire, este faptul că oamenii buni nu fac niciodată nimic ca să-i împiedice.
Cu siguranţă că trebuie să existe în România oameni inteligenţi, pregătiţi, cu acces la arhive, documente şi informaţii care nu sunt la îndemâna oricui, cu alte cuvinte istorici şi minţi rafinate care ar putea să scrie câteva lucrări ca un intelectual, nu ca un patruped scăpat de la grădina zoologică – lucrări de valoare care să fie publicate şi în afară, bine argumentate, fără trivialităţi sau excese sentimentale, lucrări care să inspire respect şi să poată rezista oricăror controverse ulterioare. Nu am înţeles niciodată de ce nimeni nu face lucrul acesta, nu am înţeles niciodată de ce există atâta nepăsare şi delăsare din partea celor care au competenţă, în timp ce mercenarii coalizează cu oponenţii ideologici, contribuind la un fenomen de erodare înceată dar foarte sigură.
Pe de altă parte, este o ironie a soartei că oamenii care au cele mai bune intenţii se lasă şi cel mai uşor cuprinşi de tendinţe extremiste şi exaltare, fiind aidoma unor copii mari şi gălăgioşi. Ori „pentru ţărişoara noastră scumpă” nu e un argument. Dacă la toate acestea se mai adaugă şi o doză de vanitate personală (care de obicei este mare), rezultatul e un produs vulnerabil, care nu poate aduce mari servicii interesului naţional. Şi astfel, cu mare dezolare… „cade” mai rău decât Troia, şi ultima variantă, în care cu singurii oameni cu care s-ar mai fi putut face ceva, până la urmă nu se mai face nimic. Este o mare tristeţe că în ciuda oricăror eforturi, nu poate fi găsit cineva care să stea în două picioare şi conform zicalei americane, să „walk like a man”. Şi uite aşa, ce bine era în Kalahari… De fapt, pe acest vid se şi mizează, nu-i aşa? Doar ştiţi proverbul, când pisica nu-i acasă…
Vorbind de istorie, trebuie spus că în contextul acesteia mult mai rea şi mai dăunătoare decât crima este complicitatea. Dacă nu ar exista complicitate, crima nu ar putea avea loc. De fapt, cea mai mare racilă a istoriei nu sunt criminalii, ci complicii. Astfel, după ce că există atâtea categorii care devin complice prin indiferenţă şi tăcere (cei care ştiu cum stau lucrurile dar nu îşi bat capul să schimbe situaţia şi nu protestează niciodată indiferent dacă alţii le transformă capul într-o groapă de gunoi şi dejecţii), prin oportunism (cei care se folosesc de fondurile care eventual se mai alocă în România numai pentru a câştiga un capital politic efemer şi a-şi consolida poziţia personală pentru a putea fura cât mai mult, ei şi toate neamurile lor, inclusiv pisica), mai există şi categoria celor care devin complice prin servitudine. Este vorba de lacheii care pentru o aşchie de ciolan ‘zvârlită pe sub masă „mai închid şi ei ochii niţeluş” şi acceptă, de pe poziţiile pe care le au, să contribuie la publicarea în afară a unor adevărate gunoaie, a unor insulte la adresa României şi a poporului român, la adresa noastră, a tuturor – aruncând astfel, cu multă laşitate, o mână de paie la rugul pe care şi aşa sunt perpeliţi şi apăsaţi de necazuri 23 de milioane de oameni.
Totuşi, există o întrebare care se pune lacheilor şi lacheilor lacheilor care îşi petrec toată viaţă cu crema de ghete şi cârpă de lustruit în mână, şi care îşi schimbă ideologiile adoptate de formă în funcţie de cum bate vântul, jucând rând pe rând rolul marilor stalinişti, marilor comunişti, marilor revoluţionari, marilor democraţi şi reformişti: până la urmă şi până la urmă, dacă tot contribuie la asemenea murdării, de ce se mai încurcă cu cifre mari („prima menţiune a românilor apare în 1160 când valahii…”), când mai uşor de ţinut minte sunt cifrele mici? N-o fi oare mai bine să scriem cu toţii că românii a apărut şi ei acum vreo 200 de ani şi că tăbliţele de la Tartaria e nişte plastografii pe care le-o fi scris ăia care era cu propaganda?…
Iar istoricilor bine intenţionaţi care scriu pentru că „aşa au apucat” şi că „aşa s-a scris şi mai ‘nainte”, cu toată consideraţia ce le-o acord, nu pot decât să le spun că istoria nu e dogmă bisericească – „crede şi nu cerceta”, ci istoria e ştiinţă – „cercetează şi demonstrează”.

După ce v-am povestit ceea ce înseamnă, de unde vine şi ce demonstrează inscripţia de la Şinca Veche (practic, este simbolul unei navete spaţiale), gândiţi-vă numai cam ce fel de minte, ce fel de abilităţi şi ce cunoştinţe aveau cei care au desenat MerKaBa şi Yin – Yang / Hunab Ku (octagonul şi steaua Vega) pe pereţii templului dacic de lângă Braşov… Înainte de a scrie orice, aduceţi-vă aminte cine sunteţi şi de unde veniţi.
Experienţa a confirmat faptul că de multe ori adevărul îl găseşti cu totul din întâmplare, acolo unde te aştepţi mai puţin (parcă Fleming se aştepta să descopere penicilina într-o grămadă de mucegai…) şi că adesea ceea ce pare o elucubraţie aberantă este de fapt până la urmă, purul şi singurul adevăr.

„Sunt mai multe lucruri în cer şi pe pământ, Horatio, decât ai visat tu vreodată în filozofia ta”
Hamlet, William Shakespeare

Intenţionez ca într-o bună zi să public o lucrare pe piaţa americană în care să dezbat contribuţia Carpato-Danubienilor şi a poporului român la patrimoniul culturii Universale. Dacă există persoane în România care au interesul să colaboreze şi să furnizeze informaţii din istoria românilor, le invit cu toată curtoazia să mă contacteze, să-mi scrie şi să-mi trimită materiale. Mă interesează în special calendarul dacic, monumentele, alfabetul, inscripţiile, simbolurile şi monedele dacice, tradiţiile religioase şi culturale, legende şi mituri, obiceiuri vestimentare şi culinare, etc. As fi curioasă să ştiu dacă există construcţii piramidale sau orice fel de obiecte piramidale lăsate de populaţia Carpato-Danubiană. Vreau să vă spun că există o ştiinţă aparte care studiază relaţia dintre unde şi materie, numită cimatică. Există un dispozitiv alcătuit dintr-un disc de metal acoperit cu un strat fin de nisip, numit tonoscop şi care transformă sunetul în imagine. Dacă cineva rosteşte „OM” de exemplu, imaginea redată de tonoscop este aceea a unui cerc cu multiple piramide în interiorul lui. Imaginea este aceeaşi cu centrul unei Mantra hinduse antice numita „Sri Yantra Mantra”. Această Mantra era şi este folosită pentru a medita şi se spune că prin meditaţie poate fi vizualizat Soarele central, nevăzut altfel, în jurul căruia sistemul nostru solar călătoreşte în decursul Marelui An Cosmic care are durata de 25.920 de ani pământeni. Cu siguranţă că populaţia Carpato-Danubiană trebuie să fi avut cunoştinţe despre proprietăţile deosebite ale formelor piramidale şi alte lucruri legate de acestea.
Mă mai interesează sistemele de Astronomie – Astrologie, divinaţie şi geomancie ale dacilor. Cu siguranţă că aceştia trebuie să fi ştiut să „citească” curenţii telurici şi în funcţie de energia telurică, să descopere zăcăminte, să fie capabili să prezică anumite evenimente şi eventual, să le altereze desfăşurarea – ştiinţă extrem de interesantă practicată de mii de ani în China şi răspândită apoi în întregul Orient, cunoscută sub numele de Feng Shui.
O să vi se pară curios, însă aş dori să mai ştiu dacă există pe undeva referiri la înălţimea Zeului Zalmoxis, a altor Zei sau a populaţiei care a ocupat teritoriul respectiv cu mii de ani în urmă. Supoziţia mea este că aceştia trebuie să fi fost mult mai înalţi decât suntem noi astăzi, de cel puţin trei metri, as zice. Aş fi curioasă să ştiu dacă numele Pelegon vă spune ceva.
Aş vrea să mai ştiu de asemeni, care sunt cuvintele de origine dacă. Eu am găsit de exemplu că „rai”, adică cer, provine din limba atlantidă în care însemna „prinţ”. Acest termen a fost preluat de egipteni şi atribuit prinţului Soare Ra. Am mai găsit conecţii între cuvinte ale limbii române şi limba Naacal. De exemplu, în Naacal numele fostului continent Mu însemna de fapt „pământul-mamă”, ori în anumite regiuni ale României (Oltenia de exemplu), la mama se spune mu-ma. Nu că aceste conecţii ar însemna mare lucru şi nici nu pot constitui un argument care să stea în picioare. Cum însă când ai de-a face cu trecutul, nu se ştie niciodată unde ajungi când începi să tragi de un fir…
Apropo de trasul firului din ghemul istoriei, v-aţi fi putut închipui de exemplu, că Greuceanu din poveştile lui Ispirescu, cel care „creştea într-un an cât alţii în zece”, este acelaşi cu uriaşii despre care se povesteşte în Biblie, titanii din mitologia greacă şi care de fapt nu sunt altceva decât o altă rasă umană de natură extraterestră cu o altă garnitură cromozomială, înălţimea de zece metri, un alt nivel de conştiinţă şi altfel de capabilităţi mentale – mentionată în scrierile antice de către Plato, Arisophanes, descrisă în Popol Vuh şi Cartea Dzyan din Tibet – care a populat planeta cu milioane de ani în urmă?…
Este complicat să vă explic acum pentru că această explicaţie nu face subiectul articolului de faţă, însă există un mod de a cerceta trecutul sau istoria numit reconstituire holografică a evenimentelor ori în conformitate cu terminologia Sanscrită, accesarea Recordului Akashic („înscris” în centura Van Allen din jurul globului terestru). Pentru a accesa Recordul Akashic sau Memoria Universală trebuie să depăşeşti cele trei iluzii care definesc dimensiunea în care evoluăm la ora actuală: spaţiul, timpul şi noţiunea de „eu”.
Dacă nu v-aţi născut clairvoyant, puteţi ajunge să cercetaţi aceste dimensiuni practicând yoga. În cazul în care există persoane care cred că acesta ar fi un subiect interesant, îmi pot scrie şi eventual, pot alcătui ulterior în limita timpului disponibil, o rubrică în care să explic tehnica prin care oricine poate să ajungă prin exerciţiu şi cu puţin noroc, să exploreze cu destulă acurateţe alte dimensiuni decât cele tridimensionale. Cei care ajung să stăpânească astfel de tehnici, dezvoltă aşa-numita „vedere la distanţă” care îi ajută „să vadă” oriunde în spaţiu şi în timp (trecut, viitor), în corpul uman, etc. Numai noi în îngustimea minţii noastre educată în acest sens, credem că acestea sunt fenomene „paranormale” sau că cei care „au har” sunt „aleşii Domnului”.
De fapt şi de drept, în toate acestea nu este nimic paranormal, iar „aleşii Domnului” nu suntem numai unul sau altul, ci suntem toţi oamenii care trăim pe Pământ, indiferent ce credem şi în ce credem. Există o explicaţie ştiinţifică şi o bază anatomico-fiziologică dacă vreţi, care suportă toate aceste fenomene. Este vorba de câmpul electro-magnetic al omului şi de circularea acelei energii, prana, de care v-am vorbit mai înainte, între coccis – perineu (zona corespunzătoare la bărbaţi cu zona prostatei şi la femei cu zona Grafenberg) şi glanda pineală sau „al treilea ochi” din creier – fenomen pe care hinduşii şi yoghinii îl numesc „trezirea lui kundalini”.
Prin intermediul accesării Recordului Akashic pot fi aflate lucruri care nu există în nici un fel de arhive, iar culmea este că foarte multe lucruri contrazic total ceea ce se găseşte scris în documente, arhive sau ceea ce ştim din cărţile de istorie. Recordul Akashic este un domeniu cu totul şi cu totul fascinant deoarece oferă răspunsuri la întrebări rămase fără răspuns, dezleagă mistere a căror dezlegare nu poate fi altfel găsită şi verifica o serie de fenomene. De exemplu, dacă vrei să studiezi gravitaţia, faci un milion de ecuaţii şi crezi că ai înţeles fenomenul. Nu vei înţelege însă ce înseamnă cu adevărat gravitaţia până când nu îţi cade un măr în cap.
Pe de altă parte însă, deoarece este duplicatul a tot ceea ce s-a întâmplat vreodată pe Pământ, Recordul Akashic este adesea o poveste urâtă şi tristă, cu multe crime şi amărăciune, în care cineva complotează totdeauna împotriva altcuiva.
Şi apropo de comploturi şi conspiraţii, ar fi interesant să auziţi ce are de spus un om care a avut de-a face, să spunem, cu istoria României. Dacă te duci de la Sinaia spre Braşov, pe partea stângă a şoselei se face un drum pe care aproape că nici nu-l observi din cauza hăţişului şi care urcă fără prea multe ocolişuri, aproape abrupt pe un munte acoperit de păduri. Sus, în mijlocul unei păduri există o poiană însorită şi în partea stângă a poienii, cu spatele spre pădure, este o casă care priveşte spre Est – Sud-Est. Totul pare destul de izolat. În această hologramă a trecutului, a apărut un om, care mi-a „spus” că acesta era locul unde îi plăcea cel mai mult să se ducă iarna. Într-adevăr peisajul era de iarnă, cu multa zăpadă, atât de însorit şi frumos că nu-ţi mai venea să pleci de acolo. Lângă el a apărut o femeie, mai înaltă ca mine, lată în şolduri şi cu picioare groase, cu părul nevopsit şi ondulat până aproape de umeri, o femeie care părea destul de simplă, dar foarte liniştită. Omul mi-a spus că femeia era ardeleancă şi că este singura pe care a iubit-o vreodată şi singura care i-a dat linişte. Mi-a mai spus că a lăsat în urma o fată la care se gândeşte adesea, apoi a început „să vorbească” şi „a vorbit” timp de patru ore şi jumătate, explicând o mulţime de lucruri care aparent sunt şi vor rămâne pentru totdeauna de neînţeles. Din ce a povestit omul acela, a reieşit cât de adevărat e proverbul românesc „unde dai şi unde crapă”, adică ce vrea să facă un om în viaţă lui şi ce iese. Ah, ce durere, ce durere să ajungi să înţelegi ce e de neînţeles… astfel încât ajungi uneori să te gândeşti că e mai bine să nu mai înţelegi niciodată nimic.
Într-o astfel de reconstituire holografică a istoriei sau accesare a Recordului Akashic, un mare voievod român care a domnit acum vreo 500 de ani, „a povestit” că mai toţi domnitorii Ţărilor Româneşti cunoşteau o „metodă de luptă” moştenită de la daci şi care în interpretarea mea, seamănă cu un gen de practică shamana. Domnitorul respectiv „a povestit” că înainte de luptă (este vorba de bătăliile care erau planificate a avea loc în păduri din motive strategico-militare), erau trimise femei cu oale cu apă în pădure pentru a executa un fel de ritual, invocând spiritele naturii şi cerându-le ajutorul în scopul derutării şi înfrângerii inamicului. O astfel de metodă prin care omul fraterniza cu natura, a mai spus marele domnitor, a fost folosită înaintea unor lupte pe care el însuşi le-a dat pe viaţă şi pe moarte în pădurile care înconjurau Vasluiul ca o potcoavă şi care erau în vremea aceea mult mai mari şi mai întinse decât sunt acum. Metoda respectivă s-a pierdut şi nu se mai ştie nimic despre ea în ziua de astăzi, dar există încă păduri în România care au rămas de sute de ani sub influenţa acestor practici de tip shaman şi în care au loc fenomene ciudate, din nou… aparent de neînţeles.
Aşadar, prin coroborarea extraordinar de interesantelor informaţii pe care eu personal le-am obţinut sau le pot obţine oricând din Recordul Akashic (şi care dezleagă multe din misterele trecutului, explicând ceea ce astăzi pare de neînţeles) cu cele istorice locale şi cele din istoria şi cultura altor popoare, se poate creiona oricând un profil cultural al locuitorilor zonei Carpato-Dunărene şi al poporului român care au o tradiţie mulţi-milenară şi nu sunt pripăşiţi prin România din greşeală – aşa cum încearcă să sugereze sau să le atribuie o altă identitate unii şi alţii.
Cu mulţumiri speciale grup Amon şi omni-potenţilor maşteri B. pentru cel puţin unsprezece ani îndelungaţi de trudă, migală, dragoste, protecţie, nenumărate revelaţii şi nepreţuite daruri – C.N.S.

Notă: de Cristina Nicoleta Sprînceană
material preluat de pe http://www.zum.com/stiintaz.html

alte marturii
Mistere in Muntii Neamtului: tablite imprimate cu cele mai vechi scrieri din lume
Posted by bătăiosu

Mistere in Muntii Neamtului: tablite imprimate cu cele mai vechi scrieri din lume

Descoperirile uimitoare facute de un profesor in Muntii Nemtului au avut darul sa stârneasca largi controverse in rândul istoricilor si sa aduca zona in centrul atentiei, transformând-o intr-un tinut al misterelor greu de elucidat. Aici, au fost gasite tablite din lut, imprimate cu pictograme care s-ar putea dovedi a fi forme ale celei mai vechi scrieri din lume. Mai nou, tot aici a fost descoperita o ciudata structura megalitica, inscriptionata cu un amestec de litere glagolitice, caracetere paleoslavone si simboluri necunoscute. In cazul in care ar fi descifrat, textul ar putea oferi informatii despre viata si cultura celor care au trait pe aceste locuri cu mai bine de o mie de ani in urma. Dumitru Ionita este doctor in istorie, filosofie si drept international. Locuieste in Farcasa si este profesor de stiinte socio-umane, la liceul din Borca. In palmaresul descoperirilor sale sunt incluse sceptrul voievodal ceremonial al lui Stefan cel Mare, sigilliul din aur al lui Cuza, icoana lui Daniil Sihastru, paftalele lui Petru Rares, blazonul familial al domnitorului Mihail Sturdza si harta cartografului Ortelius, in care apare pentru prima oara Dacia pe globul pamântesc. Pe teritoriul comunei Farcasa, in situl arheologic deschis la poalele Ceahlaului, in punctul denumit Vadu Rau, profesorul a gasit nu mai putin de 120 de tablite din lut ars, inscriptionate cu simboluri protoliterate -imagini reprezentând forme primitive de scriere ale populatiei din perioada neolitica. Tablitele protoliterate descoperite de profesorul Ionita s-au dovedit a data din perioada anilor 5.500 inainte de Hristos si sunt identice, ca forma si mod de exprimare, cu cele din anticul Sumer. Deosebirea este insa aceea ca tablitele sumeriene, considerate actualmente a constitui prima forma de scriere din istoria omenirii, sunt cu cel putin 1.000 de ani mai noi decât cele descoperite la Farcasa. „Acest lucru dovedeste, in mod indiscutabil, faptul ca primele scrieri din lume au aparut la noi si nu in alta parte a globului pamântesc”, a afirmat istoricul Ionita. El a mai spus ca va face toate demersurile pentru a ni se recunoaste acest lucru pe plan international.

Piatra misterioasa de pe Valea Bistritei

Cercetarile profesorului Ionita in Muntii Neamtului au dus, recent, la descoperirea unei pietre imense, inscriptionata cu un amestec de simboluri misterioase si de litere apartinând unui alfabet vechi de peste o mie de ani. „Descoperirea a fost facuta pe Valea Bistritei, respectiv in zona unei trecatori de pe masivul Goia. Piatra este incizata cu o scriere care se deruleaza pe registre semicirculare, iar simbolurile, precum si literele care apartin alfabetului glagolitic si, partial, celui slavon vechi, au dimensiuni de 10-15 centimetri”, a relatat profesorul Ionita.

Scrierea glagolitica a aparut in secolul al IX-lea (dupa unele opinii chiar cu mult inainte de aceasta data) si este constituita dintr-un amestec de litere grecesti si arabe. Alfabetul glagolitic a fost folosit in anii 800 de fratii Chiril si Metodiu, care l-au adaptat limbii slavone transformându-l in cunoscutul alfabet chirilic pe care l-au utilizat, mai apoi, pentru a traduce Scriptura si Liturghia din limbile greaca si latina. In anul 1717, tarul Petru cel Mare, aflat in vizita la catedrala din Rheims, a descoperit un fapt uimitor: regii Frantei erau incoronati, de sute de ani, depunând juramântul pe o Evanghelie scrisa partial in limbaj glagolitic, mostenita de la primul rege francez crestinat, Clovis. Tarul Petru a descifrat cu usurinta textele scrise intr-o limba asemanatoare celei slavone. In cazul pietrei descoperite in Muntii Neamtului, lucrurile sunt insa mai complicate, fiindca literele glagolitice sunt insotite de simboluri misterioase, formând mesaje de sine statatoare. In opinia profesorului Ionita, acest fapt ar putea fi explicat prin aceea ca, in urma cu peste o mie de ani, locuitorii acestor tinuturi au incercat sa imbine alfabetul glagolitic care tocmai se raspândea, cu propria lor forma de exprimare scrisa, datând din vremea geto-dacilor. O desoperire asemanatoare a mai fost facuta, pe teritoriul tarii noastre, doar la Basarabi, in judetul Constanta, unde a fost scos la lumina un complex rupestru sapat intr-un masiv muntos de creta. In lume, se mai pastreaza de asemenea sapte manuscrise glagolitice, adevarate opere de arta in opinia profesorului Ionita, printre acestea numarându-se cele de la Vatican, Athos si Sinai. Dat fiind faptul ca scrierea glagolitica a fost folosita in exclusivitate doar pentru textele si mesajele cu caracter religios, piatra descoperita pe Valea Bistritei ar putea reprezenta fie un monument funerar al vreunui conducator, fie un altar de inchinaciune al crestinilor timpurii de pe meleagurile noastre. „Facem in continuare cercetari in zona si mai ales ne straduim sa descifram textul sapat in piatra, fiindca descifrarea acestor grupuri de litere ce contin un mesaj evident, ar putea elucida aspecte inedite cu privire la istoria veche a României”, a spus Dumitru Ionita.

Monumentul, dinamitat de cautatorii de comori
Vestigiul cu inscriptii glagolitice, datând dupa primele estimari ale profesorului Ionita cel putin din secolele IX-X, nu a scapat insa manifestarilor barbare ale oamenilor timpurilor noastre. Dupa ce au aflat de descoperire, câtiva localnici au dinamitat pur si simplu blocul de piatra, in speranta ca sub ea vor gasi ingropate comori. Nu au gasit nimic, insa au reusit sa distruga partial piatra inscriptionata, dislocând-o si spargând-o in trei blocuri distincte. Din nefericire, autoritatile nu au luat nicio masura vis a vis de actul de barbarie comis. Din fericire, insa, inscriptiile misterioase s-au pastrat in marea lor majoritate si asteapta sa fie descifrate.

sursa: Gardianul

VINO ALĂTURI DE NOI ! http://partidulnouaromanie.ro/social/signup

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s