A-ţi construi templul interior

        OMA                 CONFERINŢĂ – OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
                             Ce-am putea adăuga, dragi fraţi şi surori ? În această mică conferinţă, sunt prea multe lucruri esenţiale. Da, esenţiale, vedeţi. Dar se pot totuşi adăuga (şi altele) pentru a ajuta, pentru a uşura munca discipolului. Şi este lucrul de care mă îngrijesc mereu: cum să vă uşurez, cum să vă ajut. Aşa că am să mă opresc asupra muncii esenţiale pe care discipolii o executau în Misterele vechiului Egipt.
Munca era aceeaşi şi în celelalte (Mistere) – în Tibet, în India, în Caldeea, în Babilon – şi chiar la kabbalişti. Forma exterioară era diferită, metodele erau puţin diferite, dar munca în profunzime era esenţialmente aceeaşi. Acum, desigur, că ceea ce am să vă revelez nu va privi pe toată lumea, ci doar pe cei care au această sete, această dorinţă de a se perfecţiona, de a se elibera. Ceilalţi vor continua să facă experienţe, să încerce diferite lucruri, să se ardă, să sufere, să înveţe, să se ridice, să cadă din nou, până când vor înţelege şi ei că sunt pe cale să-şi piardă timpul, forţele inutil. Aceste făpturi se bazează doar pe latura vegetativă, pe latura instinctivă, pe latura biologică – pentru că noi toţi am venit pe Pământ pentru a mânca, a bea, a munci, a aduce pe lume copii – deci pe această latură, pentru care Naturii i-au trebuit mii de ani ca să o pună la punct, (aceste fiinţe) neştiind că ceea ce am reuşit, ceea ce am obţinut, după milioane de ani de efort (să dezvoltăm cutare sau cutare capacitate, cutare şi cutare posibilitate, cutare şi cutare simţ, pentru a ne putea descurca, pentru a putea lucra, pentru a putea mânca şi bea şi a fi sănătoşi) că acesta deci este doar un mijloc şi nu scopul existenţei. Trebuia mers până aici, era indispensabil, era necesar, dar nu pentru a rămâne veşnic aici şi a continua să rămâi la acest nivel pur vegetativ. Şi 9/10 din omenire s-au oprit aici. Privind, studiind, trăind, văzând că întreaga lume e construită aşa: să mănânce, să bea, să respire, să trăiască, să procreeze, să muncească şi aşa mai departe, ei au găsit acest lucru ideal şi au luat (drept scop) mijlocul la care natura ne-a adus nu ca să ne oprim la el, ci ca să mergem mai departe: datorită acestor mijloace, acestor posibilităţi – biologice, fizice, fiziologice, anatomice – să putem merge mult mai departe, mult mai departe, mult mai departe, să atingem regiuni celeste. Şi acest lucru foarte puţini oameni l-au văzut: că în inteligenţa cosmică, scopul nu este mijlocul. Acolo unde au ajuns oamenii, unde a ajuns întreaga omenire, ei consideră că sunt deja “puşi la punct” împlinţi. Au posibilităţi şi mijloace anatomice, fiziologice, biologice formidabile, dar splendoarea, perfecţiunea, latura ideală a vieţii nu se poate realiza rămânând doar la această latura în calitatea ei de mijloc (de instrument). Trebuie deci să o utilizăm ca pe o bază, ca pe un mijloc, dar să nu rămânem la el. Să putem deci să folosim toate mijloacele, toate posibilităţile pe care ni le-a dat natura după milioane de ani de eforturi şi lucrări, să le putem utiliza pentru a obţine alte lucruri, care sunt mult mai îndepărtate, mult mai celeste, mai minunate, mai luminoase. Şi la acest lucru foarte puţini oameni au ajuns. Foarte puţini au văzut, au înţeles, au simţit că adevărata viaţă nu este cea biologică, nu este viaţa pur instinctivă. Că există ceva, un lucru în slujba căruia trebuie pusă această viaţă pe care am obţinut-o, trebuie pusă la treabă, ca să ne ducă mult mai sus. Altfel, nu putem merge mai departe, fără aceste achiziţii pe care le-am obţinut în milioane de ani de eforturi.
Care sunt, aşadar, făpturile care au ajuns să înţeleagă că există ceva mai mult de făcut, de realizat, ceva mult, mult, mult mai celest ? Sunt Iniţiaţii, sunt marii Maeştri. Ei au văzut, şi-au dat seama, au înţeles şi atunci ne-au dat mijloace şi polibilităţi pentru a obţine, pentru a realiza, pentru a trăi, pentru a concretiza această viaţă sublimă.
Bineînţeles că în această privinţă sunt prea multe lucruri de spus. Pentru că dacă noi cunoaştem acest lucru, ştim că viaţa vegetativă, viaţa biologică trebuie să fie luată doar ca un mijloc pentru a ajunge la scop, dar fără a cunoaşte relaţiile, măsura, raporturile, corespondenţele şi aşa mai departe, ne putem face foarte mult rău. Şi de aceea avem nevoie de un Maestru, de un Instructor care să ne poată învăţa, prezenta lucrurile cum trebuie, pentru a ne putea folosi capacităţile fizice, materiale, anatomice, punându-le în slujba unui alt ideal, care este celest. Aşadar, dacă nu există un ghid, un Instructor, aaa…, atunci ne putem face foarte mult rău, pentru că vom perturba multe lucruri, vom exagera multe lucruri, vom pune în contradicţie multe lucruri şi atunci este chiar posibil să se întâmple drame, tragedii, nenorociri, în ciuda dorinţei noastre bune de a realiza Înaltul Ideal. Dacă nu ar exista necesitatea acestei Lumini, a acestei ştiinţe, a acestei învăţături, a acestor metode, adică a acestor Instructori, atunci omenirea îşi va face mult rău. Şi de aceea, lumea invizibilă, ştiind că omenirea nu trebuie să se oprească numai asupra laturii pur materiale, senzuale, biologice, ci că aceasta trebuie să se afle în slujba…, trebuie să fie consacrată realizării a ceva mult mai măreţ,
… a trimis periodic, în toate epocile, fiinţe special pregătite, perfecţionate, evoluate, pentru a-i ajuta pe oameni. În felul acesta, omenirea a avut mulţi astfel de instructori şi a progresat, a progresat, a progresat în multe domenii.
Acum, dat fiind că aşa stau lucrurile, să vedem care este munca, munca sublimă pe care discipolul trebuie să o înfăptuiască. Am să vă spun. Acesta este summum-ul, este piscul, este scopul, este chintesenţa a tot. Iată cum se petreceau lucrurile în vechiul Egipt: discipolul era învăţat că fiinţa umană este un rezumat, un microcosmos şi că toată natura este reprezentată în fiinţa umană,în forul ei interior, în gândurile, în sentimentele, în dorinţele ei, în corpurile ei subtile; dar că deocamdată, dat fiind că viaţa fiinţei omeneşti nu este total în acord, în armonie, în perfectă stare, ea, în ignoranţa ei, din cauza înclinaţiilor ei, a dorinţelor ei rele, s-a bălăcit, a coborât, a intrat în locuri murdare şi impure – prin nutriţie, prin ceea ce bea, prin respiraţie, prin fapte, prin tot felul de lucruri – şi a adunat lucruri extrem de negative, de întunecate, de terne, ca particule, ca materie în propriul ei organism – şi că trebuie să se debaraseze de aceste materiale. Ea trebuie să se purifice, să se spele, să se cureţe, să se sanctifice. Dar pentru a putea face acest lucru, li se explica faptul că toate aceste materiale pe care omul le-a adunat prin tot felul de activităţi nechibzuite şi fără sens, lipsite de inteligenţă, el se supraîncărcă cu lucruri care acţionează deja negativ asupra lui, care îi barează calea, care îl stânjenesc, care îl rătăcesc şi care îl împiedică să vadă limpede şi că pentru a realiza anumite lucruri, voinţa este şi ea paralizată şi aşa mai departe. Deci, din cauza acestor materiale heteroclite, pe care le-a adunat de secole, din cauza ignoranţei sale sau a dorinţelor şi seducţiilor, a relei voinţe, acum trebuie să lichideze această materie. Ea este prezentă în el, e lipită de el şi în felul acesta, toate anomaliile, toate dezordinile, toate bolile, toate lucrurile disonante, dezagrabile se explică prin prezenţa materialelor, a particulelor “zburlite”, heteroclite, întunecate şi diabolice. Şi în acest fel, marii Maeştri din vechiul Egipt, treceau discipolul prin metode de purificare. De altfel (purificarea) este menţionată peste tot, în toate religiile, însă foarte pe scurt, insuficient, fără a arăta importanţa purificării, care nu înseamnă numai să te cufunzi într-un râu, într-o baie ???, într-un bazin, ci că ea trebuie să fie un mod de viaţă, un mod de a lucra, un mod de a simţi. E nevoie de ani, pentru a te purifica. Este o întreagă ştiinţă.
Şi în ce fel lucra discipolul datorită sfaturilor acestor mari Maeştri ? Li se explica, mai întâi, că fiecare gând, fiecare sentiment, fiecare dorinţă avea corespondenţele sale cu materia celestă sau infernală. Şi pentru a putea provoca sau atrage sau respinge această materie, existau aceste corespondenţe în forul lui interior. Astfel, când avea gânduri bune, sentimente bune, dorinţe bune şi o voinţă hotărâtă de a atrage toate aceste particule celeste ale unei materii absolut pure, neîntinate, eterne, care nu devine niciodată bolnăvicioasă şi nu se oxidează niciodată, deci, atunci când lucra pentru a atrage această materie prin inima, prin sufletul, prin gândul său, în fiecare zi, atunci această materie, aceste particule se instalau în tot corpul său, îşi găseau locul şi, în acelaşi timp, ele alungau particulele mucegăite, îmbătrânite, cangrenoase, prăfuite. Se producea deci o înlocuire a materialelor. În felul acesta se instalează puritatea, iar lucrurile impure pleacă, dispar. Până când ? Până când discipolul îşi reînnoia în întregime corpul fizic, corpul eteric, corpul astral, corpul mental. Pentru celelalte nu era nevoie, pentru că celelalte corpuri sublime sunt făcute dintr-o materie absolut nemuritoare. Şi i se explica faptul că nu exista nimic, nimic, nimic mai important ca muncă în existenţă, decât aceea de a schimba, de a înlocui vechile particule obscure şi terne şi bolnăvicioase, cu altele, care sunt cereşti, care sunt strălucitoare şi că în felul acesta se reînnoia. Şi ce făcea el, de fapt ? Nu făcea decât să-şi clădească, să-şi construiască, să-şi edifice templul, din materiale ca pietrele preţioase, inoxidabile şi strălucitoare. Şi când ajungea, deci, să lucreze timp de ani, cu toată iubirea, cu toată credinţa, cu toată convingerea, cu toată gândirea şi voinţa, pentru a realiza acest lucru, a se purifica, a se curăţa, a se spăla, a se sanctifica, atunci îşi construia propriul templu. Şi aceasta se numea “edificarea”. Cuvântul “a edifica” nu însemna nimic altceva decât “a construi”. “Edificiu”. A-şi construi propriul templu. De ce ? Aaa, aceasta era doar prima muncă, de pregătire. Iar cea de-a doua muncă ce urma după aceea – care era şi mai importantă, şi mai esenţială – era de a face să coboare Sfântul Duh, Spiritul lui Dumnezeu pentru a locui în acest templu. Şi când reuşea să facă acest templu atât de pur, nemurdărindu-l niciodată, nefăcând schimburi cu Infernul, legându-se mereu de Cer, niciodată cu canalele de evacuare, reuşea deci să-şi cureţe, să-şi purifice într- atâta propriul templu, Dumnezeu, care iubeşte ce e pur, ce e luminos, ce e frumos, se hotăra să intre şi să locuiască în el. Şi odată ce Duhul Sfânt – sau Dumnezeu, dacă vreţi, sau Hristos – se hotăra să locuiască în acest templu, care era de o (mare) frumuseţe, atunci El nu era singurul (care venea), pentru că El este însoţit de toţi Arhanghelii, de toţi Îngerii, de o întreagă ierarhie, care nu-L pot niciodată lăsa singur, nu pot să se despartă, să se separe (de El), şi toţi, chiar şi slujitorii Naturii vii Îl însoţeau. Şi, în felul acesta, discipolul devenea, ehee, un tabernacol al Celui Veşnic, iar Sfântul Duh conducea lucrurile, organiza lucrurile, orienta lucrurile în sensul Împărăţiei lui Dumnezeu şi al Dreptăţii Sale. În acea fiinţă nu mai existau dorinţe, nu mai existau pasiuni, nu mai existau vicii, nu mai existau pofte, nu mai existau lucruri imorale, lucruri mărunte, terestre, era complet eliberat şi nu se mai gândea decât să slujească pentru venirea Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Dreptăţii Sale, cu toate mijloacele şi după toate posibilităţile lui. Deci, a doua muncă…
Deci, a doua muncă era din nou de cea mai mare importanţă, pentru că, odată ce Sfântul Duh şi-a ales domiciliul, el (discipolul) nu era niciodată complet părăsit, el era întotdeauna bine sfătuit, bine condus, bine orientat, bine protejat. Şi, pe măsură ce treceau anii, evenimentele se schimbau din ce în ce mai mult, manifestările se schimbau – şi manifestările deveneau din ce în ce mai divine, din ce în ce deveneau perfecte.
Iată deci, acesta era idealul, aceasta era munca discipolului. Nu era nimic mai presus de asta. Aceste două lucruri erau summum- ul, erau vârful, erau perfecţiunea. Şi acum, cine înţelege asta, că (acest lucru) este cel mai mare adevăr care a existat, care există şi care va exista întotdeauna, şi că acesta este scopul existenţei şi că Inteligenţa cosmică ne-a pregătit pentru a realiza într-o zi acest lucru, cei care (înţeleg asta) se horărăsc acum, în loc să aştepte secole şi milenii pentru a începe, ei se hotărăsc astăzi, absolut convinşi că este aşa şi lasă de-o parte pe toţi cei ce spun poveşti, toate idioţeniile, toate filozofiile stupide, pe oamenii care sunt cufundaţi doar în lumea celor 5 simţuri, care nu se gândesc decât să ??? să extirpe, să fure, să înşele, să lezeze şi să distrugă; atunci îi lăsăm de-o parte, nu mai vrem să-i imităm, nu mai vrem să urmăm filozofia lor, punem complet cruce şi ne hotărâm să lucrăm la propriul templu şi să-l facem să fie locuit de Dumnezeu.
Acum, dacă cineva îmi spune că şi acest lucru ??? este trecător, este la fel de temporal şi că nu va folosi decât în răstimpul unei existenţe, care este atât de scurtă… Nu ! Este singurul lucru care se va repeta veşnic, chiar dacă va trebui să coborâm din nou pe Pământ, vom pleca cu această perfecţiune, cu aceste clişee, cu aceste ierarhii… şi când ne vom întoarce pe Pământ din nou, nu vom mai face eforturi pentru a face din corpul nostru un templu al Domnului, el va fi construit încă de la naştere, încă de la concepţie, corpul va fi modelat, sculptat exact după aceste clişee. Deci, este singurul lucru care nu este trecător, temporar şi care nu se şterge. Deci, lucrând, chiar şi în planul fizic, pentru a schimba corpul fizic, acest lucru nu va mai fi trecător. Fiindcă, pentru a ajunge să schimbi corpul fizic şi să-l faci invulnerabil, invincibil, trebuie să schimbi şi celelalte corpuri, să adaugi particule mult mai perfecţionate. Iar aceste lucruri rămân. În timp ce toate celelalte activităţi, toate celelalte achiziţii, tot ce am reuşit să obţinem în aparenţă, va dispărea complet. Nu va râmâne nici urmă de ele – în afară de asta. Aşadar, dacă lucraţi în acest sens, lucrul acesta nu se va pierde niciodată; eforturile pe care le veţi face nu vor fi niciodată pierdute, pentru că aşa stau lucrurile. Singura muncă ce contează, care va dura o eternitate, ale cărei rezultate sunt incalculabile, imposibil de măsurat este de a lucra pentru a face din corpul fizic un templu al lui Dumnezeu.
Iar acum, desigur, pentru a ajunge să faci perfect această muncă, trebuie să cunoşti multe alte lucruri pe lângă asta: să cunoşti natura hranei, a băuturilor, a atmosferei, a respiraţiei, a exerciţiilor, a mişcărilor, a tuturor dorinţelor, a tuturor gândurilor, să cunoşti natura lor. Şi puteţi cunoaşte toate aceste lucruri datorită Învăţământului – pentru că eu am luat deja măsuri de precauţie dinainte (???), am dat deja aceste cunoştinţe în cărţile mele, pentru ca (voi) să nu fiţi neştiutori, pentru a cunoaşte puritatea fiecărui lucru. Veţi găsi deci toate aceste moduri de a vă hrăni, de a gândi, de a mânca, de a vă spăla, şi chiar cuvântul, puritatea cuvântului, puritatea privirii, puritatea gestului; de pildă există anumite gesturi pe care (le fac) unele femei, care produc efecte extrem de senzuale, care provoacă, care trezesc, care aprind, pentru a-i aduce pe bărbaţi la ce doresc ele şi aşa mai departe. Deci (am procedat aşa ca) să puteţi studia această problemă a purităţii şi poate că, citind din nou cartea « Misterele lui Iesod », veţi găsi şi alte lămuriri, pe care poate nu le-aţi remarcat citind-o în viteză, ca pe un roman; dar, citindu-o de două sau trei ori, veţi descoperi lucruri printre rânduri, lucruri extraordinare (despre) cum să reuşeşti să lucrezi în fiecare zi pentru purificare şi pentru sanctificare.Acum, desigur, eu am o asemenea experienţă de viaţă, încât nu pot să cred că întreaga lume nu doreşte decât aceste lucruri atât de sublime. Nu. Oamenii sunt încă atât de afundaţi, atât de prinşi în anumite angrenaje, în anumite dorinţe, încă nu pot vedea limpede. Nici măcar nu doresc aceste lucruri. Nu doresc această puritate, nu doresc să facă din corpul lor un lăcaş al lui Dumnezeu. Nu, acestea sunt lucruri îndepărtate, de negândit. Oamenii sunt atât de prinşi în angrenajul unor lucruri din corpul fizic, din corpul astral sau în pasiuni, încât sunt atât de cufundaţi, adânciţi, captivaţi încât nici măcar nu poţi să gândeşti că… Sunt foarte puţini oameni… Vedeţi ? Nu-mi fac iluzii. Vor fi foarte, foarte, foarte puţini cei care se vor avânta pe acest drum şi desigur că aceia vor fi cei mai maturi, cei care au suferit mult, care au avut multe dezamăgiri, multe mâhniri, multe nenorociri, care au fost răniţi, înşelaţi. Foarte puţini se vor hotărî, vor înţelege; foarte puţini vor fi cei care vor dori să se elibereze de această viaţă care nu aduce mare lucru, iar ceilalţi vor continua. Ei vor avea bucurii, plăceri, vor avea distracţii, tot felul de lucruri, dar vor avea parte, de asemenea, de lovituri de baros, de surprize – pentru că ele sunt legate. Nu putem forţa lucrurile. Nu putem forţa pe nimeni, nu putem să ne impunem (voinţa), să ameninţăm, să-i obligăm pe oameni să ducă o viaţă celestă, o viaţă spirituală. Nu este cu putinţă. Chiar în Fraternitate, în ciuda acestor mari adevăruri, în ciuda acestor conferinţe, în ciuda acestei lumini, în ciuda acestor lucruri extraordinare care v-au fost date, (fraţii şi surorile) sunt încă cufundaţi în lucruri vechi, vechi, vechi, în concepţii, obiceiuri, lucruri tradiţionale… Nu se pot elibera, nu pot vedea limpede, ca de exemplu acei Iniţiaţi din vechiul Egipt. Ei vedeau lucrurile… oho ! Asta nu înseamnă că nu mai mâncau, că nu mai respirau, că nu se mai îmbrăcau, că nu mai beau. Ba da ! Dar scopul lor nu mai era în toate acestea. Ele reprezentau un mijloc, lucruri necesare, indispensabile, dar scopul lor era Oh, là, là ! în altă parte. De ce n- ar trebui să facem acelaşi lucru ? Nimeni nu vă obligă să nu mâncaţi, să nu vă căsătoriţi, să nu aveţi copii… Numai că iată, făcându-le ca toată lumea, observăm dupa aceea că suntem legaţi fedeleş, că suntem atât de limitaţi, de încurcaţi, că suntem în asemenea măsură în imposibilitatea de a face multe alte lucruri
– pentru că ne-am lăsat limitaţi de alte voinţe. Este foarte complicat, să ştiţi, să ajungi să faci foarte, foarte bine lucrurile, să te simţi bine pe Pământ şi în Cer. Trebuie să ai multă, multă lumină, multă inteligenţă, multă voinţă. Eu am analizat mentalitatea umană. Este extraordinară ! Extraordinară ! Orice le- ai spune oamenilor, adevărurile cele mai sublime, cele mai absolute, ei au mereu în mintea lor o speranţă de a găsi ceea ce doresc în alt fel, în felul lor. Şi este imposibil. Vor vedea pe urmă. Dar ei cred că este cu putinţă. Ei vor căuta, vor găsi, cu trucuri, cu şmecherii, cu deviaţii, ei cred… Ei bine ei vor ??? se vor poticni, vor suferi. Şi vor înţelege că nu există (alt mod). Ei da, şi totuşi ei cred. Cred că vor obţine ceea ce doresc aşa cum gândesc ei, cum cred ei. Iar eu nu cred. E singurul lucru de care m-am debarasat de ani şi ani. Nu mai cred că este cu putinţă. Vedeţi ? Dar această natură, această mentalitate umană este extraordinară ! Ea crede că va reuşi aşa cum gândeşte ea. Bine, bine, bine. Dacă acele fiinţe ar fi studiat în prealabil cum stau lucrurile în lume, cum este făcută Natura, cum a aranjat lucrurile Inteligenţa cosmică, de mult timp nu ar mai fi crezut. Dar cum ei nu ştiu cum stau lucrurile în realitate, ei cred că vor obţine una şi alta, fericirea, puterea, controlul, dominaţia, banii, bogăţia, gloria, prin trucuri şi şmecherii pe care şi le imaginează ???? Dacă le-ar compara ??? cu Inteligenţa cosmică, Inteligenţa cosmică ar fi zis: «Niciodată. Nu este cu putinţă ! Nu aşa am aranjat eu lucrurile.» Dar ei nu vor să se informeze acolo. Ştiu ei ce ştiu ! Şi îşi frâng gâtul ! Priviţi-i pe tineri. Există cupluri care se iubesc, sunt amorezaţi. Chiar dacă un Maestru le spune: «Nu va dura mult timp, (relaţia) se va destrăma, pentru că nu sunteţi făcuţi unul pentru altul. Uniunea voastră nu este binecuvântată de Cer.» Aaa, nu vor crede. Din moment ce simt această iubire, această atracţie, nu vor crede. Numai după aceea vor verifica cât de mult s-au înşelat, bazându-se pe lucruri părelnice, pe senzaţii, care nu pot dura deseori. Şi (vor constata) că clarvederea, cunoaşterea unui Maestru merge mai departe. De câte ori nu s-a întâmplat ! Dar ei cred, tinerii cred că Maestrul ??? se înşeală, în timp ce iubirea lor este ceva extraordinar. Şi de ce e aşa ? Pentru că aşa e. Aşa e natura umană.
Bine, bine, dacă nu au nevoie de mai mult, este foarte bine, e minunat, e grozav, dar după aceea nu trebuie să se plângă, nu trebuie să se mai vaite, apoi. Să spună : «Aşa stau lucrurile, am meritat asta, pentru că sunt prea prost.» Trebuie s-o spună. A, nu, nu, nu ! Niciodată ! Doar când văd ce ştiu făpturile, ce este în capul lor. Dar ei nu văd micimea, nu văd că totul este atât de mărunt în interior. Nu ştiu nici măcar să mănânce, nici să bea, nici să facă dragoste, nici să respire. Şi atunci drept cine se iau ? N-au învăţat nimic în viaţă şi nici măcar nu vor să-nveţe. Atunci nu mai rămâne decât un lucru: bătaia ! Bătaia la fund. Şi viaţa are grijă de asta. Nu eu. Eu nu mă ocup cu asta. Dar viaţa nu lasă pe nimeni, pe nimeni, pe nimeni… Ori gândeşti corect, acţionezi, ori, dacă nu… beţişoarele sunt aici. Că uneori ele nu vin imediat, ceea ce este sigur e că mai devreme sau mai târziu vin. Bastonaşele sunt mereu aici, vin sub tot felul de forme.
Fericiţi cei care au înţeles că lucrul cel mai sublim este să lucrezi asupra ta însuţi, pentru a modifica tot, a transforma tot, a înlocui tot. Substituirea. Da. Şi dovada, dovada că acest lucru a existat deja în Ineligenţa cosmică (este că) ea a pregătit – chiar în planul fizic – corpul fizic toate particulele să fie înlocuite în decursul a 7 ani. 7 ani. După 7 ani nu mai există nici o particulă veche. Totul este reînnoit. Numai că iată, se pune întrebarea: dacă toate particulele sunt absolut noi, nu a mai rămas nici una din cele vechi, de ce omul este acelaşi ? La fel de sfrijit, la fel de fragil, la fel de mânios, la fel de senzual, la fel de avar, la fel de invidios ca înainte. Şi eu am explicat într-o conferinţă că am schimbat corpul fizic, dar celelalte corpuri n-au fost schimbate, înlocuite. Continuăm să « coacem », să vrem, să dorim lucruri deloc
« catolice ». Şi de aceea, în celelalte domenii, memoria rămâne aceeaşi, deşi corpul fizic nu mai este acelaşi. Iată lucruri pe care oamenii nu le cunosc. Şi acum problema este nu numai de a transforma corpul fizic prin particule noi, ci de a face acelaşi lucru pentru celelalte corpuri. Şi în acest fel, în final, (ne) construim corpul de slavă. Corpul de slavă nu este altceva decât corpul lui Hristos, corpul nemuririi şi al purităţii – corpul budic, dacă vreţi. Şi apoi, nimic, absolut nimic nu-l poate întuneca, pentru că puritatea s-a instalat în toate regiunile. Iar acum, dacă discipolul se agaţă de această idee, că cuvântul «puritate» este cheia a tot, tot, tot, a vieţii veşnice, a clarvederii, a sănătăţii, a bucuriei, a puterii, a cunoaşterii, atunci va fi în adevăr. Şi de ce ? Pentru că, atunci când purificaţi fiinţa umană, lumina intră şi iese mult mai uşor. Aşadar, el începe să vadă mai limpede lucrurile. Aşadar devenim mai inteligenţi. Şi când devenim puri, multe particule care puneau oprelişti voinţei pleacă, sunt îndepărtate şi devenim mai puternici în voinţă. Şi cum aceste particule care erau terne, murdare, impure stânjeneau sănătatea, atunci sănătatea se îmbunătăţeşte. Şi cum toate particulele care erau lipsite de lumină, care erau întunecate, întunecau fiinţa umană şi omul devenea trist, devenea nefericit, devenea pesimist, atunci (când aceste particule erau îndepărtate), era cuprins, inundat de bucurie. Deci bucuria nu este altceva decât un aspect al purităţii. Cu cât ne purificăm mai mult, cu atât avem mai multă bucurie. Şi aşa mai departe. Şi cum impuritatea este moarte, putrefacţie, dezmembrare, fermentaţie, atunci cu cât înlocuim particulele cu altele pure, cu atât devenim nemuritori. Deci nemurirea, bucuria, fericirea, cunoaşterea, puterea, sănătatea nu sunt altceva decât aspecte ale purităţii. Iată ştiinţa iniţiatică condensată. Şi acum, dacă nu credeţi, verificaţi. Ceea ce v-am dat acum este nepreţuit. Nepreţuit. Dacă oamenii sunt obişnuiţi să aprecieze o bucată de brânză, o bucată de caltaboş, o sticlă de vin, şi aşa mai departe, (pentru ei) sunt lucrurile cele mai preţioase, iar marile adevăruri nu reprezintă nimic pentru ei, absolut nimic, nu sunt nimic, în domeniul iniţiatic este invers. Toate bogăţiile, toate casele, toate palatele nu reprezintă nimic pe lângă un adevăr cu adevărat veridic. Şi unde este aşa ? În ştiinţa iniţiatică. Iniţiaţii cunoşteau valoarea lucrurilor. Iniţiaţii nu apreciau decât marile adevăruri. Tot restul era aproximare, era variabil. Dar marile adevăruri ? Nu exista nimic mai preţios în mintea lor şi în sufletul lor decât adevărurile. Acum, dacă sunteţi oameni obişnuiţi, nu veţi da doi bani pe aceste mari adevăruri care vă pot face să avansaţi, să avansaţi, să avansaţi, să vă întărească, să vă facă nemuritori, să deveniţi formidabili. Deci, dacă sunteţi oameni obişnuiţi, nu veţi da două parale pe aceste mari adevăruri. Dar dacă sunteţi cu adevărat fii ai Domnului şi fiice ale Domnului, vă veţi repezi la ele şi veţi spune: «Doamne, Dumnezeule, suntem bogaţi, suntem bogaţi, suntem bogaţi ! Astăzi avem Cerul şi Pământul ! Avem toate posibilităţile de a ieşi, de a învinge, de a triumfa şi de a domina tot. E o chestiune de timp.» Iată cum trebuie să gândească discipolul. Nu, nu puteţi încă să mă înţelegeţi, nu puteţi încă să apreciaţi ceea ce vă dau. Ceea ce vă dau, sunt lucruri de nepreţuit. Şi de ce fac asta ? Pentru plăcerea mea, pentru bucuria mea. Eu sunt cel care se deschide, « înfloreşte », care se bucură că vă dă bogăţii, bogăţii, bogăţii, iar voi aştepaţi de la mine o bucată de caltaboş şi o sticlă de vin, o bucată de brânză sau câţiva gologani. Iată vechea educaţie, vechea instruire, vechile aberaţii. Gândiţi altfel acum ! Hai, daţi-i drumul ! Repeziţi-vă la aceste lucruri.
Şi desigur, tot pentru a vă ajuta, (am să vă spun că) nu înseamnă că dintr-o dată veţi învinge, veţi izbândi. Nu, nu, nu. Câtă descurajare, încă, câte eşecuri, câte căderi ! Oh, là, là ! Câte gropi (mai sunt) pe acest drum ! Dar dacă nu vă opriţi la ele şi continuaţi, continuaţi, vă ridicaţi, o luaţi de la capăt, la sfârşit veţi avea ultimul cuvânt, veţi triumfa pentru totdeauna. Eu ştiu asta.
Vedeţi, nu mă număr printre cei care îşi închipuie că gata, aţi ascultat această conferinţă şi plecaţi de aici fiind deja divinităţi, că veţi învinge totul dintr-o dată. Dar din păcate, lucrurile vechi sunt încă prezente: nevoile, dorinţele, capriciile, slăbiciunile, grijile… Dar odată ce-aţi înţeles că nu trebuie să rămâneţi veşnic (aşa) – trebuie să le deplasaţi, trebuie să le schimbaţi, trebuie să le îmbrânciţi, trebuie să le trataţi fără menajamente… Nu trebuie să rămâneţi cu ele pentru totdeauna. Să ştiţi să spuneţi: «Ei da, este aşa, astăzi este aşa, am slăbiciuni, am defecte, am nevoi, dar Învăţământul este un mijloc formidabil de a învinge tot; şi veţi aloca timp – « Vreme, vreme, vreme, vera, vera vera, rabota, rabota, rabota ! » şi gata ! Şi ce înseamnă asta ? Asta înseamnă: muncă, muncă, muncă şi credinţă, credinţă, credinţă şi apoi timp, timp, timp şi asta e tot. Acordaţi timp. Şi credeţi. Şi vă puneţi pe treabă. Şi gata ! Cu cât trece timpul sunteţi uimiţi de voi înşivă, nu mai sunteţi aceiaşi. Asta e tot, e simplu, e clar. E copilăresc. Este pentru bebeluşi.
Pentru că eu v-am spus acest lucru şi insist, insist. Priviţi, dacă nu aveţi acest ideal, de a lucra pentru o idee atât de sublimă – Fraternitatea Albă Universală pe întregul pământ, o familie – chiar dacă nu s-a realizat, este atât de măreţ, atât de imens, încât nu mai puteţi rămâne la fel. În interior veţi fi atât plini, de dilataţi, pentru că această idee este divină. Ea nu lasă făpturile aşa (cum sunt). Altfel, fără această idee, viaţa voastră va fi atât de obişnuită, ca toată lumea şi orice aţi face, fie că sunteţi magistrat sau avocat sau ministru, va fi săracă şi nefericită, pentru că este limitată, e mică, e măruntă. Doar această idee, când veţi avea această idee şi veţi lucra pentru întreaga omenire, atunci viaţa voastră capătă sens, capătă slavă. Nimeni nu vă cunoaşte, nu sunteţi nimic (în exterior), dar în interior trăiţi o viaţă (magnifică) ! Merită ! Eu am găsit asta, am descoperit asta şi v-o dau şi vouă. Pentru mine aşa stau lucrurile: că sunt necunoscut, că nu am nici o posibilitate, că sunt alţii care fac războaiele şi pacea, să răstoarne lumea, iar eu, nimic. Mie această idee mi-e de-ajuns. Eu sunt deasupra a tot, îi depăşesc pe toţi oamenii aceia, în inima mea, prin ideea mea. Ideea mea mă aşează atât de sus, atât de sus, atât de sus, încât totul păleşte. Voi de ce n-aţi avea acelaşi lucru ? « O – veţi spune – este o iluzie, este fals, e un vis !»
Este preferabil să visezi aşa şi să fii dilatat, fericit, decât să ai gloria şi să te sinucizi. Toţi se cred în adevăr. Şi unde şi în ce stare îi aduc aceste biete adevăruri ? Vă puneţi această idee în minte şi mai vorbim pe urmă despre asta. Întreaga voastră viaţa va deveni slăvită, plină de sens, colorată.Şi cum am găsit eu asta ? Vedeţi ? E formidabil. Pentru ce oamenii nu au descoperit (şi ei) asta ? Oameni mărunţi, nişte nimeni. Îl vezi pe câte unul, bietul, nefericitul de el, când îl vezi… Capul ? În timp ce fraţii şi surorile sunt zero, nu sunt nimic, dar sunt nişte divinităţi pentru că trăiesc cu această idee. Sunt dilataţi, dilataţi, gata să facă explozie. Devine primejdios ! Este mai bine, vedeţi ? Ceea ce vă dau, sunt idei bune. Puneţi în mintea voastră această idee de a participa, de a colabora, de a lucra în acest sens şi observaţi-vă apoi: Oh, là, là ! N-aţi plătit gazele şi lumina ??? Dar mergeţi cu capul sus ! Lucrul acesta formidabil ! Ei da, sunt mulţi care îmi spun: “Da, Maestre, când suntem cu dvs., când ascultăm conferinţele, suntem în asemenea măsură în adevăr, dilataţi, împliniţi şi fericiţi. Totul este rezolvat, nu mai există probleme. Dar când ne întoarcem acasă, problemele reapar. Da, mi-au spus asta. Aici nu mai sunt probleme. «Păi, atunci, le- am spus, nu mai trebuie să vă întoarceţi acasă ! Iată soluţia !»

NOU !!!

Prima formațiune politică din România, din ultimii 25 de ani, înființată din tineri neafiliați politic.

 
VINO ALĂTURI DE NOI ! http://partidulnouaromanie.ro/social/signup

Un gând despre “A-ţi construi templul interior”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s