UZINA ELECTRICĂ DIN NOI

mitocondria1-copia

S-a accentuat necesitatea unei cunoaşteri clare a Legii, pentru a putea asigura succesul vindecării. Dar mai trebuie ceva. Nu numai ce cunoaştem este important, ci şi ce simţim. Există o cunoaştere interioară, la care trebuie să ajungem, cunoaştere ce nu este rezultatul unui proces intelectual. Este o cunoaştere mistică de prim ordin, obţinută direct de la sursă. Vindecătorul poate folosi, pentru a ajunge la Adevăr, calea intelectului şi a raţiunii, dar la aceasta se mai adaugă o a treia cale, şi anume, aceea a percepţiei imediate. Această cale îl conduce la Adevărul ce este intuit mai degrabă, decât simţit raţional. El intuieşte Prezenţa Divină, care umple întregul univers şi pe sine. Simte această prezenţă în orice şi oricine pe care-l întâlneşte şi aceasta îi dă convingerea în unitatea de neînfrânt a întregului.
Misticul nu este neapărat o persoană ciudată sau neapărat un mediu. El nu se asociază cu spiritele şi nici nu aude voci sau interpretează vise; ceeea ce îl deosebeşte este faptul că el „percepe intuitiv Adevărul şi, fără procese mentale conştiente, ajunge la Realizarea spirituală”. El a ajuns să ştie că Divinitatea este în el şi a învăţat să se izoleze de vocile artăgoase ale oamenilor, de falsele lor noţiuni, de tendinţa de a accepta idei banale, comune şi a învăţat să coboare în profunzimea sa, acolo unde se ia contact cu Divinitatea. Într-un sens, el l-a privit pe Dumnezeu în faţă, a auzit lucruri pe care instinctiv le recunoaşte drept adevăruri de bază şi a revenit, pentru a vorbi despre ce cunoaşte cu certitudine.
Nu numai fondatorii marilor religii, dar şi marii poeţi ca Dante, Tennyson, Shelley, Walt Whitman şi alţii au avut această calitate mistică a intuiţiei. Citind operele lor, ne dăm seama că au mers totdeauna în umbra unei Prezenţe vii, care s-a manifestat în ceea ce ei au scris.
Cunoaşterea mistică accentuează mai întâi Realitatea Prezenţei Divine şi posibilitatea de a ţi-o apropia, în mod conştient. Ea umple nu numai omenirea, ci întregul univers: munţi, râuri, copaci, păsări, fluturi, etc; trăim deci, într-un univers spiritual.
Din această cunoaştere perfectă a universului, derivă altă concepţie, aceea că destinul omului constă în a manifesta perfecţiunea, în orice fel. Specia umană îşi desfăşoară activitatea în iluzia că omul născut să aibă parte de boală, de ne-cazuri, de frustrări. Acest lucru a fost crezut atât de mult timp, încât a ajuns să fie privit ca un adevăr, el fiind de fapt un neadevăr. În anumite momente, intuim adevărul care este clar, acela că omul s-a născut pentru a avea un destin minunat, că standardul său de viaţă este mult mai sus decât a acceptat specia. Experienţa obişnuită a speciei, a fost aceea a înfrângerii şi bolilor. Astfel, ne-am născut cu acumularea de amintiri negative, ce s-au impus atât de evident, încât le-am acceptat ca destin. În momentul de iluminare, cei mai mulţi dintre noi au simţit că nu acesta este nivelul de viaţă urmărit. Este un standard fals faţă de ceea ce ar trebui să fie normal, acceptat, deoarece am privit viaţa prin ochii speciei. Întrezărirea perfecţiunii spirituale şi fizice a fost atât de sus plasată de acest fals standard, încât de-abia am îndrăznit să o exprimăm în cuvinte.
Trebuie să căutăm adevărul normal, deoarece vom obţine numai ceea ce am acceptat mental, drept normal. Vom experimenta totdeauna ceea ce socotim ca normal, nu ceea ce dorim sau pentru ce ne rugăm. Mulţimea a privit cu ochii experienţei speciei şi aceasta a fost limita pe care a putut-o atinge. Trebuie să privim viaţa prin ochii Spiritului pentru că, dacă am luat naştere din Spirit, rezultă logic că, orice ar fi Spiritul în sine, avem dreptul să ne aşteptăm ca să-l putem reproduce în noi înşine. Acesta este standardul superior, văzut în lumina a ceea ce omul a realizat, deci, tendinţa este de a se retrage de la acest nivel şi de a accepta standardul inferior. Aceasta înseamnă stagnare. Omul trebuie să trăiască în lumile Adevărului superior, pe care-l cunoaşte. El trebuie să continue spre experienţele superioare. Pentru a putea încerca binele deplin, trebuie ca, mental, el să tindă spre cel mai înalt bine, ca nivel normal al vieţii. Există unele adevăruri pe care le cunoaştem, dar pe care niciodată nu le putem dovedi prin proces raţional. Acestea sunt lucruri ce dau forţă, pondere şi convingere în lucrarea noastră. Atunci când Iisus le-a spus discipolilor Săi că ei îi învăţau pe alţii lucruri pe care şi ei, la rândul lor, le învăţaseră, pe când El vorbea despre lucruri pe care le ştia şi le văzuse; prin aceasta, El revela unul dintre secretele formidabilei sale autorităţi asupra forţelor răului.
El nu vorbea mult. El demonstra modul de acţionare al acestei Prezenţe, care era parte integrantă din El, lăsând rezultatele să vorbească.
Iisus învăţa că: „Există o Lege Transcendentă Absolută, în faţa căreia, toate celelalte legi nu înseamnă nimic”. El învăţa că: „Această Lege, prin însăşi Prezenţa ei, orice care vine în contact cu ea”. El ştia intuitiv că Divinitatea este indivizibilă; prin urmare, Divinitatea şi Universul Ei sunt inseparabile. Într-adevăr, în loc să vorbească despre Dumnezeu şi universul Lui sau despre Dumnezeu şi omul sau despre Dumnezeu şi orice altceva, El vorbea despre Dumnezeu în Universul Lui, în om, prin această prezenţă inerentă. El îi mai învăţa că infinitul nu poate fi fracţionat; nu poate fi altceva decât o unitate singură, completă. Cum omul este o parte din acest Mare Întreg nu ar putea fi niciodată desparţit de Divinitate. Prin urmare, bolile sunt numai iluzii ale simţurilor şi niciodată realităţi.
El ştia că, Dumnezeu fiind indivizibil, trebuie să existe în totalitatea Lui, în orice fiinţă umană. Astfel, ori de câte ori vorbea în prezenţa unei boli, nu aducea un soldat izolat să izgonească inamicul. El aducea o întreagă armată şi ştia dinainte că victoria va fi a Lui, deoarece nu există nimic ce se poate opune acestei Prezenţe Atotputernice. Divinitatea aceasta din lăuntrul omului era asociată Lui permanent.
Astfel că El umbla şi vorbea cu oamenii la suprafaţă, dar în interior, El vorbea cu Tatăl din lăuntru. Cum era supus asaltului teribil al gândului mulţimii asupra mentalităţii Sale, El trăia retras în cele mai profunde centre ale fiinţei Sale, păstrând Centrul său Spiritual deschis faţă de prezenţa Spiritului: „Căci Spirit cu Spirit se pot întâlni”. El era supus încercărilor de tot felul, dar atunci când apărea din afară, devenea prea intensă, se retragea într-un loc izolat, pentru ca acolo să-şi recapete viziunea clară a Prezenţei din lăuntrul Său şi unităţii inseparabile cu Tatăl. Când revenea, întărit în forţa Sa de vindecare, El dădea o simplă explicaţie: „Tatăl din Mine, El este Acela care îndeplineşte lucrarea”. Astfel că, revenim la faptul că vindecarea este împlinită nu prin efortul vindecătorului, ci prin permiterea Adevărului să pătrunda în oameni şi să-i facă liberi. Acest Adevăr, al unităţii Dummnezeu – om, clar înţeles, vindecă boala, recunoscându-i nimicnicia. Într-adevăr, suntem vindecaţi de boli pe care nu le-am văzut niciodată, decât în falsa noastră credinţă. Dumnezeu nu poate fi bolnav, iar noi suntem Una cu Dumnezeu. Când ne dăm seama de puterea formidabilă ce se manifestă în întregul univers şi înţelegem că toată puterea ne-a fost dată, această putere face ca lucruri aparent mari să devină neînsemnate.
Unele lucruri ajută pentru a păstra acest simţ al Prezenţei ce sălăşluieşte în noi. Să ne obişnuim a ne gândi la Prezenţa Divină şi să o căutăm peste tot, să o recunoaştem, să o cultivăm.
Teologii au separat lucrurile în lumea fizică şi lumea spirituală.
Să dărâmăm acest zid despărţitor. Să învăţăm a-l vedea pe Dumnezeu în Universul Lui, deoarece îl putem găsi peste tot şi-n tot ce există. Nimic nu va fi imposibil pentru acela care va gândi cu asiduitate la Prezenţa Divină, dar nu în maniera teologică. Acest lucru nu înseamnă să devenim mai puţin umani sau să renunţăm la plăcerile obişnuite ale vieţii. Nu înseamnă nici să adoptăm o atitudine religioasă, ca şi cum această Prezenţă ar fi ceva de care să ne temem şi că nu ne este permis să uităm nici o clipă.
Pe când abordarea în mod intelectual a subiectului de vindecare este ceva nepreţuit, să nu uităm niciodată că puterea vine de la cultivarea sensului mistic. Prin calea intelectuală Adevărul este abordat pe dinafară, prin sensul mistic, aceasta se face în interior. Trebuie să dezvoltăm latura interioară a vieţii. Facem aceasta, folosind un timp contemplarea calmă a faptului că fiecare dintre noi este complet pătruns de această Prezenţă Divină, ca şi Iisus sau alţi oameni proeminenţi, ca fiecare grăunte de energie ce a stat la dispoziţia Lui, se află şi la dispoziţia noastră.
În cazul când, cu toate cunoştinţele căpătate, se strecoară îndoiala, trebuie negată realitatea oricărei contraziceri, recăpătându-se convingerea că aparenţa acestei stări poate fi schimbată la voinţă, revenind la situaţia în care se poate folosi orice ajută la recunoaşterea Adevărului şi înţelegerea lui. Dacă este în cauză un anumit organ (inima, plămâni etc.) îl înconjurăm cu iubirea vindecătoare, ne adresăm cu calm şi armonie, impunând senzaţia de sănătate. În acest fel se reprezintă imaginea unui organism perfect, armonios, un adevărat lăcaş al Spiritului şi se oferă această imagine Legii Minţii, care, aşa cum ştim, exercită controlul şi aduce gândul la realizarea lui în corp. Nu trebuie uitat nici o clipă că omul este cel mai mare, mai măreţ şi mai puternic lucru din Univers. Dacă nu ne dăm seama de acest fapt, imensitatea Universului ne poate înspăimânta. Omul este cu mult mai mare decât oricare din formele şi forţele ce se manifestă în Univers. Ele îl pot depăşi în volum, dar el le este superior, deoarece el este Minte. Conformaţia lui fizică îl obligă să rămână pe această planetă, dar mintea lui îi permite să rătăcească prin univers și să creeze mijloace care să-i dea posibilitatea de a afla tainele acestuia. Totuşi, omul rămâne superior faţă de tot ceea ce el a creat până acum sau va mai crea.

extras ” MINTEA  CARE  POATE  VINDECA ” – FREDERICK W. BAILES

https://www.facebook.com/dreptate.libertate.demnitate/

https://partidulnouaromanie.ro/

2 gânduri despre “UZINA ELECTRICĂ DIN NOI”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s