Ce este „reacţia la stres” şi cum conduce ea la boli majore ?

627x0

          Noi înfruntăm evenimente stresante foarte des, sub forma perturbaţiilor exterioare, ce pot crea reacţii emoţionale puternice (probleme de muncă, financiare sau în familie, agitaţie în trafic, pierderi ale fiinţelor dragi,schimbări de reşedinţă, termene scadente, poluare, o proastă nutriţie etc.) sau în cazuri extreme, traume fizice.
Este foarte important să ne dăm seama că dacă un eveniment extern declanşează stresul, nu el este cauza.Ceea ce determină apariţia stresului este percepţia noastră asupra perturbaţiei, ca pe o „posibilă ameninţare”, urmată de o reacţie emoţională puternică. Aceeaşi perturbaţie poate constitui un factor stresant pentru o persoană, dar nu şi pentru alta, căci totul depinde de părerea, judecata, personalitatea şi de reacţia emoţională a individului. Sursa principală a stresului nu este mediul extern, este reacţia noastră conştientă sau subconştientă, la mediul extern. Stresul nu este produs de evenimentele exterioare, el este produs chiar de evenimentele interioare, de interpretarea şi de reacţia noastră. Este rău că noi ne creăm propriul stres, însă este bine că putem să lucrăm asupra lui, cu ajutorul energiei, astfel încât, fie să nu mai apară, fie să-l îndepărtăm, dacă cumva a apărut deja.                                                                                       În continuare ne vom referi la stres ca la o reacţie, neglijând autoinducerea sa. „Reacţia la stres” este un eveniment psihosomatic în adevăratul sens al cuvântului, („psyche” înseamnă „minte” şi „soma” înseamnă „corp”) condiţionat de minte, care îşi reflectă simptomele în corp. Evenimentele externe declanşează în minte o reacţie emoţională, ce devine internă sau se înmagazinează ca o tensiune fizică (biologică) sau stres, în corp. Aici noi vedem cum psihologia şi sistemul nostru biologic sunt legate în mod intim şi nu pot fi excluse sau separate. Cercetările ştiinţifice, nu contează cât de sofisticate sunt ele, dacă se concentrează numai asupra nivelului fizic (biologic), vor lucra mai degrabă cu simptomele decât cu sursa. „Reacţia la stres” este strâns legată de reacţia „luptă sau fugi”.

De ce este „reacţia la stres” atât de puternică în crearea bolilor ?

                    Este necesar să amintim că toate disfuncţiile fizice şi mentale sunt în esenţă, dezechilibre energetice,deoarece corpul uman este în esenţă un corp energetic, ce pare material (solid), numai simţurilor noastre. În timp ce disfuncţiile fizice se datorează pierderii energiei vitale, în diverse părţi (sisteme sau organe) ale corpului,disfuncţiile mentale se datorează pierderii energiei vitale în creier (minte). Pierderea energiei vitale slăbeştesistemul şi conduce la boli.
Energia subtilă a Câmpului de Energie Universală ce înconjoară corpul în mod continuu, îi furnizează Energia Universală, astfel că energia vitală a organelor este deasupra nivelului cerut de o funcţionare sănătoasă a acestora (nu se ia în considerare contribuţia factorilor genetici, aerului şi hranei).

Întrebarea fundamentală este: „Ce determină energia vitală să cadă sub nivelul critic ?”
Răspunsul este: „reacţia la stres”, deoarece ea loveşte direct în sistemul energetic al corpului. Reducând combustibilul (glucidele, lipidele, proteinele), imunitatea şi resursele endocrine (hormonale) ale corpului, „reacţia la stres” coboară energia vitală a anumitor organe, sub punctul critic. Ca răspuns, vibraţiile acelor organe se reduc.
De observat este că individul – câmpul – continuă să primească cantitatea normală de Energie Universală de la Câmpul de Energie Universală, dar acest lucru nu mai este suficient. „Reacţia la stres” consumă din energia vitală,în principal din cauza faptului că este asociat cu tensiunea din anumite sisteme. Efectele tensiunii nu trebuie subestimate. A menţine un organ sau un membru încordat continuu (ca şi cum ar fi blocat), necesită un consum uriaş de energie vitală. Energia vitală necesară pentru funcţionarea celulelor organului, sfârşeşte prin a fi folosită pentru menţinerea încordării, deci este canalizată spre un scop greşit, astfel că TENSIUNEA este cea care diminuează energia vitală în organul pe care îl „capturează”.
„Reacţia la stres” este sursa primară şi fundamentală a disfuncţiilor, pentru că este asociată cu răspunsul „luptă sau fugi”. Aşa cum ştim, răspunsul „luptă sau fugi” este un mecanism primitiv de apărare, dezvoltat pe parcursul evoluţiei. Totuşi, orice individ care reacţionează la perturbaţie externă – mai degrabă intuitiv sau uneori subconştient – cu emoţii negative, poate sfârşi prin a fi blocat în reacţia „luptă sau fugi”, în mod permanent, căzând astfel în capcana „reacţiei la stres”. Aceasta este o reacţie emoţională interioară a individului (asociată cu neajutorarea în faţa unei situaţii), care creează tensiunea condiţionată, asociată „reacţiei la stres”, astfel încât„reacţia la stres” şi tensiunea sunt autocreate.
În esenţă, „reacţia la stres” este autodistructivă şi (în mod subconştient) sinucigaşă. Ea are ca scop să epuizeze şi să termine sistemul pe care l-a ţintit. Energia vitală aduce viaţa, în timp ce „reacţia la stres” îndepărtează viaţa şi doreşte să aducă moarte. Disfuncţia datorată stresului este izvorul sau cauza principală şi comună a tuturor bolilor, deoarece ea sărăceşte energia vitală şi imunitatea, astfel încât corpul devine vulnerabil la boli. Corpul nostru, fiind un corp energetic, este mult mai susceptibil la „reacţia la stres”, decât la orice altă ameninţare. Energia vitală este cea care menţine corpul sănătos şi departe de boală. „Reacţia la stres” anihilează această stare,îndepărtând fundaţia vitală, pe care corpul nostru este construit. În timp ce „reacţia la stres” este cauza principală a pierderii sănătăţii corpului (condiţia stabilă), orice alte boli sunt mai degrabă simptome (consecinţe secundare) ale acestei condiţii primare, instabile. Astfel, orice tratament efectuat pentru eliminarea unei boli specifice, este îndreptat NUMAI spre eliminarea simptomelor, dar vindecarea poate veni numai dacă tratamentul este îndreptat spre îndepărtarea „reacţiei la stres”.

            Atât timp cât reacţia la stres este prezentă, un simptom (boală) va fi înlocuit cu altul. Pentru acest motiv, tehnicile de vindecare (cele mai multe ce lucrează cu energie), îndepărtează sau previn„reacţia la stres” şi ele pot fi considerate cele mai dorite de medicina preventivă. Tratamentele ce implică medicaţia,dovedesc de cele mai multe ori ineficienţa medicinii simptomatice. Observăm că odată ce „reacţia la stres” este îndepărtată, energia vitală se întoarce la normal şi toate simptomele dispar. Odată ce „reacţia la stres“ se cronicizează, boala (sau simptomul) conduce la o reacţie de durată ce determină ca acea parte a corpului să rămână încordată. Pur şi simplu, în timp ce acest organ sau combinaţie de organe (care sunt sub tensiune) pierde energia vitală din cauza încordării, alte părţi ale corpului trebuie să facă faţă prin energia lor, la menţinerea în organism a unei stări funcţionale sănătoase. Corpul este un mecanism ce îşi menţine funcţionarea vitală datorită lucrului colectiv al sistemelor sale, căci un dezechilibru într-o parte va afecta alte părţi sau întregul corp.

Din fericire, „reacţia la stres” poate fi evitată sau îndepărtată şi toate bolile pot fi vindecate, inclusiv cele ascunse, legate de imunitate. Capacitatea fiinţei umane de a învinge boala este remarcabilă. A vindeca o boală datorată tensiunii interne şi emoţiilor negative asociate, necesită de fapt, eliberarea acestora. Dacă numai o tensiune este eliberată şi emoţiile negative continuă, ele conduc la formarea unei noi tensiuni interne, subconştientul fiind condiţionat de cele două. Pentru a vindeca orice boală, este necesar aşadar să eliminăm „reacţia la stres” şi tensiunile asociate.

Ce trebuie făcut pentru a îndepărta „reacţia la stres” şi care este rolul
tratamentelor cu Energie Universală ?

                       Cea mai bună soluţie este desigur să nu angajezi „reacţia la stres” când eşti pus în faţa perturbaţiilor emoţionale, aducându-ţi aminte că „reacţia la stres” se autoinduce. Cu siguranţă, aceasta nu este cea mai practică soluţie, pentru că în majoritatea cazurilor, cei mai mulţi indivizi se angajează să răspundă la stres în mod subconştient, aceasta făcând parte din felul lor de a fi. Din păcate, fiind bine conectată la răspunsul „luptă sau fugi”,„reacţia la stres”, care este înăscută, este întărită în mod nefavorabil prin evoluţie. Cineva ar putea doar presupune că evoluţia nu a ţinut seama de complexul de emoţii al fiinţelor foarte evoluate, care folosesc un sistem creat original pentru autoconservare pentru a se autodistruge. Numai puţini oameni pot şi ştiu cum să trateze şi să elimine
emoţiile, atunci când fac faţă unor condiţii perturbatoare, pentru perioade mai lungi de timp, fără să le interiorizeze în tensiune.
Evitarea „reacţiei la stres” poate veni după mulţi ani de psihoterapie sau prin înţelepciunea spirituală ce va aduce înţelegerea necesară, acceptarea şi credinţa într-o singură fiinţă adevărată şi în „ceea ce este” şi astfel „reacţia la stres” nu va apărea niciodată. Înţelepciunea spirituală  previne „reacţia la stres” în orice condiţii. Odată ce boala există, vindecarea poate veni prin lucrul cu Energia Universală (sau pur şi simplu lucrând cu energia), care va îndepărta tensiunile asociate „reacţiilor la stres” şi disfuncţiile simptomatice cauzate de o astfel de tensiune. Lucrul cu Energia Universală poate şi va realiza aceasta, pentru că are puterea să crească vibraţiile sistemului afectat, printr-un aport suplimentar de energie vitală. Aceasta nu se poate întâmpla de la sine, pentru că în timpul „reacţiei la stres”, Energia Universală este adusă spontan de către individ, din câmpul înconjurător, subtil– Câmpul de Energie Universală – însă este insuficientă pentru a înlocui energia vitală consumată de „reacţia la stres”. Câmpul de Energie Universală, subtil, furnizează energia ce curge în mod egal în toate direcţiile în spaţiu şi de care beneficiază şi individul (câmpul), în condiţii normale. Această energie (energia vitală) este într-o cantitate suficientă pentru funcţionarea sănătoasă a organismului, atât timp cât „reacţia la stres”, epuizantă, nu s-a manifestat încă. Dacă „reacţia la stres” se manifestă, este necesară o cantitate suplimentară de energie vitală din câmpul înconjurător, pentru a contracara astfel energia pierdută. Aceste nivele superioare ale Energiei Universale pot fi recuperate numai din Câmpul de Energie Universală, prin intenţii conştiente (intervenţii) din partea individului sau mai bine ale terapeutului, care va canaliza (focaliza) Energia Universală spre zona afectată – în acest caz, zona bolnavă şi tensionată a pacientului.
Intenţia sau intervenţia conştientă este un instrument puternic, pentru că el implică o prioritate şi va permite ca Energia Universală, ce curge liber, să se reverse predominant asupra individului, cu o densitate sporită. Aceasta este o urmare a legii ce stabileşte că energia merge acolo unde merge atenţia. Prin urmare, energia vitală a organelor afectate se întoarce la normal prin creşterea vibraţiilor asociate, care la rândul lor vor înlătura tensiunea şi „reacţia la stres”. (Observăm aici, că o bază spirituală va fi de un mare ajutor pentru a elimina emoţiilor negative prelungite, ce pot conduce mai târziu la „reacţia la stres”).
Tehnica Energiei Universale, predată de Şcoala Spiritual Human Yoga sau alte tehnici predate de alte şcoli ce lucrează cu energie, precum terapia chakrelor (vindecarea prin atingerea cu mâinile), Qi Quong, Chi-Yi (arta respiraţiei) – pot fi utilizate pentru direcţionarea Energiei Universale spre cel în suferinţă.                                                                                                                Un instrument FOARTE important pentru a restabili organismul după stres sau după alte boli, este respiraţia adâncă denumită şi respiraţia abdominală. Aceasta constă în umplerea, în timpul inspiraţiei, a celor mai joase părţi ale plămânilor, complet şi în întregime, pe lângă părţile superioare. Când respiraţia abdominală este făcută conştiincios, pentru a înlocui reflexul condiţionat şi foarte limitat al respiraţiei superficiale şi este utilizată în viaţa de zi cu zi, rezultatele vor fi cu adevărat miraculoase. Respiraţia abdominală este cu adevărat vindecătoare şi poate însoţi lucrul cu energia. Ea trebuie să devină un regim standard zilnic, un mod de viaţă. Respiraţia abdominală profundă permite corpului să stea departe de tensiune şi de stres, pentru că declanşează mişcarea şi vibraţia în corp,în locul imobilităţii şi a tensiunii existente, creşte afluxul de oxigen, contribuind la un aport mai mare de energie vitală, ajută individul să-şi îmbunătăţească conştient respiraţia, ca un frumos exemplu al legăturii intime dintre câmpul său individual şi cel subtil. Persoana îşi dă seama că prin fiecare respiraţie primeşte nu numai oxigen, ci este legată la o parte din Universul în permanentă schimbare, această conştientizare – Unitatea şi Integralitatea – creşte cantitatea de Energie Universală recăpătată din câmpul înconjurător, conducând la acumularea energiei vitale în corp („Prana” sau „Chi”). Acesta este un mod natural şi intens de canalizare (focalizare) a Energiei Universale, fără ajutorul unui terapeut sau vindecător.
Sfatul obişnuit „respiră adânc ca să faci faţă agresiunii” este foarte adevărat, dar insuficient, pentru că el trebuie urmat mereu, căci o nouă stare poate fi căpătată numai prin practică, respiraţia abdominală devenind subconştientă şi permanentă.

dr. Bedri C. Cetin

http://partidulnouaromanie.ro/social/signup

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s